Joi, Ian 17th

Last updateVi, 23 Feb 2018 8pm

Font Size

SCREEN

Cpanel

G Nikas2

Infertilitatea feminină


mum

Infertilitatea feminină


Termenul de infertilitate este definit ca incapacitatea de a concepe, în ciuda contactelor sexuale neprotejate şi regulate timp de 1-2 ani. Cu toate acestea, factori de risc cum ar fi vârsta femeii, perioadele menstruale anormale, istoric de boală inflamatorie pelvină şi dacă au existat anterior, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine, pot justifica investigaţii timpurii şi tratamentul infertilităţii.

Endometrioza
Probleme de ovulaţie
Probleme ale trompelor uterine
Infertilitate inexplicabilă
Vârsta şi infertilitatea

Incidenţa infertilităţii
Infertilitatea afectează unul din şapte cupluri şi afectează atât bărbaţi cât şi femei.
Este important să ştim că majoritatea cuplurilor infertile pot obţine o sarcină şi naştere cu tratament, ele fiind subfertile. Doar o mică parte din paciente sunt sterile, adică sunt în imposibilitate de a concepe, chiar cu tratament. Acest lucru ar putea fi cauzat de absenţa spermatozoizilor, ovare absente sau nefuncţionale sau de lipsa uterului.

Infertilitatea este clasificată în două tipuri:
Infertilitate primară în cazul în care nu a existat nicio sarcină anterioară (aproximativ 40% din cuplurile infertile).
Infertilitate secundară - dacă a existat o sarcină anterioară, indiferent de rezultat (aproximativ 60% din cuplurile infertile).

Endometrioza
Termenul de endometrioză se referă la o boală benignă şi comună, în care celulele care tapetează interiorul uterului se stabilesc în afara uterului, de exemplu, pe ligamentul care susţine uterul, în ovare, trompe, pelvis, intestine, vezica urinară, etc. La pacientele cu endometrioză, aceste celule, asemenea endometrului, răspund la schimbările hormonale lunare. Atunci când femeia cu endometrioză are menstruaţie, endometrul este eliminat sub forma menstrei, endometrioza se descompune în acelaşi mod, dar pentru că aceste celule sunt prinse în interior şi nu pot scăpa, ele formează umflături pline cu sânge închis la culoare (cunoscute sub numele de chisturi de ciocolată) şi aderente, care pot deteriora funcţia trompelor.
Endometrioza tinde să apară la femeile între 30 de ani şi puţin peste 40 de ani, dar uneori apare la cele sub 30 de ani.
Unele paciente cu endometrioză pot să nu aibă niciun simptom; unele pot avea dureri considerabile în timpul menstruaţiei sau în timpul actului sexual şi menstruaţiile lor tind să fie abundente.
La o examinare vaginală poate exista sensibilitate şi îngroşarea ligamentelor de susţinere a uterului. Majoritatea femeilor cu endometrioză sunt fertile. Cu toate acestea, unele femei pot întâmpina probleme în a rămâne însărcinate.

Cum determină endometrioza infertilitatea?
Distorsiunea anatomică cauzată de endometrioză, mai ales atunci când este moderată şi severă, ar putea fi o cauză de tip mecanic de infertilitate, mecanismul exact prin care endometrioza uşoară şi moderată afectează fertilitatea nu este pe deplin înţeles. Este posibil ca endometrioza să afecteze în mod negativ dezvoltarea zigotului, fixarea spermatozoidului de ovocit, fertilizarea, funcţia trompelor uterine şi implantarea embrionului. 
 
Diagnostic
Singurul mijloc de diagnostic în endometrioză este laparoscopia, care evaluează gravitatea endometriozei şi starea trompelor uterine. Există o serie de sisteme  de clasificare pentru endometrioză, dar cel mai des utilizat este cel al Societăţii Americane de Medicină Reproductivă (ASRM), în care endometrioza este clasificată în patru stadii: minimă, uşoară, moderată şi severă. Există o corelaţie mică între gravitatea simptomelor şi gradul de afectare a bolii.
Ecografii, scanari tomografice sau RMN, pot identifica chisturi pe ovare. Cu toate acestea, aceste tehnici nu pot fi folosite pentru a pune un diagnostic definitiv de endometrioză.

Cauze
Cauza este necunoscută. Cu toate acestea, explicaţia cea mai larg acceptată pentru endometrioză este că celulele viabile din mucoasa uterină urcă în trompele uterine şi ies înafară, în cavitatea pelvină, unde se şi stabilesc. La majoritatea femeilor, aceste celule vor fi distruse de sistemul imunitar. Totuşi, la unele femei, aceste celule se stabilizează şi proliferează, probabil din cauza unei tulburări a sistemului imunitar al femeii.

Probleme de ovulaţie
Aceasta este cea mai comună cauză a infertilităţii feminine şi este, de asemenea, cauza cu cele mai bune şanse de tratament. Femeia se prezintă de obicei cu ciclu deficitar sau insuficient, ciclu neregulat sau cu totul absent (amenoree). Cu toate acestea, disfuncţia ovulaţiei poate avea loc cu cicluri aparent regulate. Uneori femeile pot observa o creştere în greutate, apariţia părului facial - hirsutism, a acneei, secreţie lactată, etc
Tulburările de ovulaţie pot fi clasificate în:
Anovulaţie, adică lipsa ovulaţiei
Oligoovulaţie, adică ovulaţie rară
Defectele fazei luteale 
 
Cauze
Principale
Aici problema o reprezintă însăşi ovarele
Ovarele au fost îndepărtate chirurgical.
Ovarele au fost afectate de radioterapie sau chimioterapie în tratarea cancerului.
Ovarele au doar câteva ovocite în ele, în cazul menopauzei premature, care afectează 1-2% din femeile cu vârsta sub 40 de ani.
Femeia s-a născut fără ovare.
Problemele ovulatorii sunt cele mai frecvente cauze ale infertilităţii feminine şi apar ca urmare a dezechilibrului hormonal. Acest dezechilibru poate apărea fie la nivelul hipotalamusului, al glandei pituitare sau în ovare. Cauzele obişnuite includ stresul, pierderea sau creşterea în greutate, producerea excesivă de prolactină (hormon care stimulează secreţia lactată) şi boala ovarelor polichistice. 
 
Ovarele polichistice
Aproximativ 20% dintre femei au ovare polichistice (PCO). Acest termen descrie apariţia, aşa cum se vede la o ecografie, a unui număr crescut de mici chisturi pe suprafaţa ovarului. Multe femei cu ovare polichistice au menstruaţie normală şi regulată şi nu au probleme de concepţie.
Cu toate acestea, unele femei la care ecografia descoperă aceste chisturi, au o afecţiune cunoscută sub numele de boala ovarelor polichistice (PCOD). Aceste femei au un dezechilibru hormonal, cu menstruaţii neregulate sau absente şi pot avea dificultăţi în a concepe.
Tratamentul în primă instanţă, implică folosirea de medicamente pentru a corecta dezechilibrul hormonal şi pentru a stimula ovulaţia. În cazul în care femeia este obeză, pierderea în greutate poate îmbunătăţi echilibrul hormonal. Alternativ, prin interventie laparoscopica, se poate efectuat un „drilling” ovarian (făcând mici găuri pe suprafaţa ovarelor folosind diatermie sau laser). În cazuri de boală a ovarelor polichistice, aceste două moduri de tratament pot preceda un ciclu de tratament de fertilizare in vitro.
Imagine ecografică a ovarelor micropolichistice
   
Secundare
Aici, nu ovarele sunt problema, ci lipsa de hormoni secretaţi de glanda hipofiză sau hipotalamus. Cauzele includ următoarele:
Stres sever.
Creşterea sau pierderea de greutate într-o perioadă scurtă de timp.
Anumite medicamente.

Secreţia în exces de prolactină.
Tulburări care implică glanda tiroidă şi glandele suprarenale.
Unele femei au anticorpi împotriva spermei în mucus lor şi la aceste femei, chiar şi în momentul ovulaţiei, spermatozoizii sunt adesea în imposibilitatea de a trece prin canalul cervical. Mucusul ostil poate fi evitat prin inseminare intra-uterină (IUI) sau tehnici de fertilizare in vitro. 
 
Probleme ale trompelor uterine
Deteriorarea trompelor uterine este o cauză obişnuită a infertilităţii. Deteriorarea receptorilor fimbriae poate reduce sau stopa capacitatea lor de a reţine şi direcţiona zigotul spre trompele uterine. Aderenţele din jurul trompelor pot deforma trompa sau pot reduce mobilitatea acesteia, afectând astfel capacitatea lor de a reţine zigotul. Deteriorarea celulelor mucoasei trompelor poate împiedica sperma să ajungă la ovocit şi reduce semnificativ şansele de fertilizare. Blocarea trompelor poate împiedica sperma să ajungă la ovocit, sau poate împiedica ovocitul fertilizat să migreze în uter şi astfel creşte incidenţa sarcinii ectopice. Blocajul trompelor uterine poate fi proximal sau distal. Blocajul proximal este situat aproape de uter, în timp ce cel distal, se află la nivelul pavilionului.
Majoritatea femeilor nu vor fi conştiente de deteriorarea trompelor uterine până când nu fac teste pentru infertilitate. Cu toate acestea, unele pot avea dureri severe pe timpul menstruaţiei, ciclu neregulat sau abundent, dureri pelviene cronice sau recurente şi sensibilitate.

Cauze
Infecţia
Aceasta este cauza cea mai des întâlnită  a deteriorării trompelor. Mai ales dacă infecţia a fost netratată sau tratată inadecvat la momentul respectiv.
Infecţie pelvică anterioară
Bolile cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea şi chlamydia
Răspândirea infecţiei de la organele interne, cum ar fi apendicita, infecţii intestinale.
După un avort la cerere, avort spontan sau naştere, o infecţie se poate transmite la trompele uterine.
Intervenţie chirurgicală
Orice intervenţie chirurgicală care implică trompele uterine, ovarele şi uterul poate provoca aderenţe. Uneori chirurgia abdominală poate provoca, de asemenea, aderenţe care pot afecta trompele.
Sarcini ectopice anterioare
Sarcinile ectopice anterioare pot fi o cauză a deteriorării trompelor.
Anomalie congenitală
Aceasta este o dezvoltare anormală înainte de naştere, cum ar fi o trompă absentă sau slab dezvoltată.
Endometrioza
Endometrioza poate duce la cicatrici trompelor, aderenţe, iar în cazurile severe la blocarea trompelor.
Hidrosalpinx
Hidrosalpinxul este o trompă blocată, dilatată, plină cu lichid, cauzată de obicei, de o infecţie pelvină exitentă anterior. În cazurile uşoare, fertilitatea poate fi restabilită prin deschiderea trompei chirurgical, altfel tratamentul ales este numai fertilizarea in vitro. Există dovezi că hidrosalpinx-ul reduce rata de succes a fertilizarii in vitro şi creşte riscul de avort spontan. Din acest motiv, unii medici recomandă evacuarea sau blocarea hidrosalpinx-ului înainte de fertilizarea in vitro. 
 
Infertilitatea inexplicabilă
Infertilitatea inexplicabilă afectează 20-25% din cuplurile infertile. În majoritatea acestor cazuri, imposibilitatea de a ajunge la un diagnostic nu se datorează investigaţiilor inadecvate, ci probabil altor factori, care nu pot fi evaluaţi cu ajutorul testelor convenţionale. De exemplu, la acest moment nu este posibil să se determine dacă ovocitele sunt, de fapt, evacuate la momentul presupusei ovulaţii; dacă trompele uterine sunt capabile de a le transporta ; dacă sperma are capacitatea de a ajunge la locul fertilizării, sau dacă ovocitele pot fi fertilizate de spermatozoizi.
În cazurile de infertilitate inexplicabilă, reproducerea asistată (FIV) este o metodă atât de diagnosticare cât şi de terapie. De exemplu, dacă ovocitele nu sunt eliberate în mod natural, se poate efectua colectarea lor atât prin fertilizare in-vitro, cât şi prin metoda de transfer a gametilor intratubar (GIFT); dacă trompele nu captează ovocitele, le scurtcircuităm când vom efectua fertilizarea in vitro, în cazul în care sperma nu poate ajunge la locul de fertilizare, vom depăşi această problemă prin plasarea acesteia alături de ovocite, în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro.
În cele din urmă, putem confirma fertilizarea prin FIV.

Relaţia dintre vârstă şi fertilitate

Sarcina la o vârstă înaintată devine tot mai frecventă în societăţile occidentale din mai multe motive: multe cupluri preferă să devină părinţi numai după ce dezvoltă o relaţie stabilă şi securitate financiară, de asemenea, există un număr tot mai mare de căsătorii târzii şi de căsnicii refăcute. Deşi sarcini la femeile de sub şi peste 50 de ani sunt raportate ocazional, există o scădere a fertilităţii (capacitatea de a obţine o sarcină) odată cu înaintarea în vârstă. Declinul este treptat pe parcursul duratei vieţii reproductive a femeii, este vizibil la peste 30 de ani şi creşte între 35 şi 40, astfel încât fertilitatea este aproape zero, la vârsta de 45 de ani.
Riscul de avort spontan este şi el crescut odată cu înaintarea în vârstă, de exemplu, riscul de avort spontan la vârsta de 25-29 ani este de 10%, în timp ce riscul la vârsta de 40-44 este de 34%. În plus, vârsta avansată maternă este asociată cu un risc crescut de naştere a unor copii cu anomalii cromozomiale.

De ce scade fertilitatea odată cu creşterea vârstei?

Îmbătrânirea ovarelor este factorul cel mai important şi este parte a schimbărilor normale de îmbătrânire, care afectează toate organele şi ţesuturile. Majoritatea femeilor au aproximativ 300.000 de ovocite în ovarele lor, la pubertate. Pentru fiecare ovocit care ajunge la maturitate şi este eliberat (ovulat) în timpul ciclului menstrual, cel puţin alte 500, nu ajung la maturitate şi sunt resorbite. Până la momentul în care femeia ajunge la menopauză, care apare de obicei între 50-55 de ani, există doar câteva mii de ovocite rămase. Pe măsură ce femeia îmbătrâneşte, ovocitele rămase în ovare, îmbătrânesc şi ele, devenind mai puţin capabile de fertilizare.
Fertilizarea este asociată cu un risc mai mare de anomalii genetice, de exemplu anomalii cromozomiale cum ar fi sindromul Down, o dată cu înaintarea în vârstă. Riscul apariţiei unei anomalii cromozomiale la o femeie de 20 ani este de 1 / 1600, în timp ce riscul pentru o femeie de 45 de ani este de 1 / 20.
Problemele ginecologice cum ar fi infecţii pelvine, deteriorarea trompelor, endometrioza, fibromul, etc., problemele de ovulaţie, de asemenea, tind să crească o dată cu vârsta. Pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, ea are mai mult timp pentru a dezvolta aceste afecţiuni, care îi vor afecta negativ fertilitatea.
Efectul de îmbătrânire pentru receptivitatea endometrială (capacitatea endometrului de a primi embrionul) este controversat. Există tot mai multe dovezi că receptivitatea endometrului scade cu vârsta.

Investigaţii de infertilitate la femeile în vârstă
Este recomandabil să se ceară sfatul medicului / specialistului mai devreme decât mai târziu atât pentru investigaţii cât şi pentru tratament, care să poată fi început fără întârzieri nejustificate.
O serie de teste pot fi utile în evaluarea potenţialului de fertilitate la femeia mai în vârstă, de exemplu, analize de sânge pentru determinarea nivelurilor hormonale: hormonul de stimulare a foliculului FSH, hormonul luteinic LH, estradiol şi inhibina, în ziua a 3-a menstruaţiei dumneavoastră.
Foarte probabil, veţi fi consiliate cu privire la riscul de avort spontan şi anomalii cromozomiale legate de vârstă, în plus faţă de potenţialele complicaţii ale sarcinii, cum ar fi hipertensiunea arterială, hemoragii şi diabet zaharat.

Opţiunile de tratament pentru infertilitate la femei mai în vârstă
Există opţiuni limitate pentru tratarea femeilor în vârstă, care sunt la menopauză sau peri-menopauză. Femeile mai în vârstă răspund slab la stimulare ovariană, de obicei  şi ratele de naştere a unui copil viu chiar şi cu tratament de fertilizare in vitro sunt semnificativ mai mici decât la femeile mai tinere. În plus, femeile în vârstă prezintă risc crescut de a avea probleme medicale în sarcină şi la naştere. Pentru a îmbunătăţi rata de succes a tratamentului de fertilizare in vitro la femeile în vârstă, unele clinici recomandă „assisted hatching”, transferul de blastocişti, diagnosticul genetic preimplantator . Mai mult, în unele ţări este permis transferul unui număr mare de embrioni.

network information booklets
blog
slideshow
videos 1
videos 2
photographs
twitter