De la fertilizare la transfer ..

De la fertilizare la transfer ...
În timpul puncției ovariene, ovocitele sunt mai întâi vizualizate de către embriolog, apoi colectate şi introduse într-un mediu de cultură special conceput pentru a oferi nutrienţii necesari ovocitului în curs de dezvoltare şi embrionilor.
Ovocitele, spermatozoizii şi embrionii sunt plasați în incubatoare care menţin condiţiile ideale pentru creșterea lor in vitro. Condițiile de temperatură şi pH le imită pe cele  fiziologice.
Câteva ore mai târziu ovocitele sunt gata să fie plasate în același recipient împreună cu spermatozoizii.
În cazul în care se folosește metoda ICSI, atunci celulele din jurul ovocitele sunt îndepărtate, cu scopul de a verifica gradul de maturare a ovocitului și de a injecta câte un singur spermatozoid în centrul fiecărui ovocit.
Când nu este nevoie de ICSI, ovocitele sunt transferate în mediul de cultură împreună cu aproximativ 100.000 de spermatozoizi.
A doua zi, indiferent de metoda utilizată, fie FIV clasic, fie ICSI, se verifică dacă ovocitele au fost sau nu fertilizate. Fertilizarea este confirmată prin observarea a 2 pronuclei (unul conţinând jumătate din numărul de cromozomi materni, celălalt conţine  jumătate din cromozomii paterni).
Ovocitele fertilizate (zigoții) sunt selectate şi menținute în continuare în cultură până în ziua transferului de embrioni, fie: a) în a 2-a zi (stadiul de 2-4 celule), b) în a 3-a zi (stadiul de 6-8 celule) sau c) în zilele 5/6 (stadiul de blastocist).
În anumite situații este necesară o mică incizie la nivelul învelișului exterior proteic din jurul embrionului pentru a ajuta implantarea acestuia (assisted hatching).
În situația în care există multe ovocite fertilizate şi de "bună calitate", surplusul de embrioni poate fi congelat pentru o eventuală încercare viitoare.
Transferul de embrioni este o procedură nedureroasă, care nu necesită de obicei anestezie, durează cca. 5-10 minute şi este asemănătoare cu un simplu test PAP. Embrionii sunt aspirați  într-un cateter şi introduși în uter, pe cale vaginală.
Numărul de embrioni transferați depinde de "calitatea" lor, vârsta pacientei şi de rezultatul încercărilor anterioare de FIV..

ICSI / IVF/ FIV?

FIV
FIV-ul clasic presupune incubarea peste noapte a ovocitelor și spermatozoizilor în același recipient.
Proba de spermă este prelucrată înainte prin centrifugare, cu scopul de a separa spermatozoizii mobili de restul eşantionului.
La câteva ore după recoltarea de ovocite, se incubează împreună cu fiecare ovocit, un anumit număr de spermatozoizi (cca. 100000).
De obicei durează câteva ore ca spermatozoizii să pătrundă printre celulele din jurul ovulului, înainte de a se produce fertilizarea.
Ovocitele sunt apoi lăsate în incubator până  a doua zi dimineaţ.

ICSI
Se folosește atunci când există factori care pot împiedica fertilizarea ovocitelor.
ICSI se poate utiliza în cazurile cu număr redus al spermatozoizilor viabili sau cele cu motilitate scăzută, pentru a crește șansele de fertilizare.
Sperma este prelucrată la fel ca pentru FIV-ul convențional.
La câteva ore după recoltarea de ovocite, acestea sunt curățate de celulele din jur. Rolul acestor celule este să prevină pătrunderea simultană a mai multor spermatozoizi în ovocit, la nivelul trompelor uterine. Ele sunt îndepărtate pentru a vizualiza ovocitul la momentul injectării.
Folosind un microscop puternic şi micromanipulatoare, ovocitul este susținut cu ajutorul unei micropipete controlată de joystick-uri fine.
Într-o altă micropipetă se  aspiră un spermatozoid. Se va injecta câte un spermatozoid în centrul fiecărui ovocit.
Ovulele sunt apoi lăsate în incubator până  a doua zi dimineaţă.
ă

 Cultura de embrioni

Cultura de embrioni
Din acest moment, indiferent dacă fertilizarea s-a produs prin FIV sau ICSI, embrionii sunt tratați în același mod. La 16-20 de ore după fertilizare se pot vizualiza pronucleii (PN). Ovocitele care au 2 PN (ce conțin ADN de la mamă şi ADN-ul de la tată) sunt considerate fertilizate şi sunt separate de cele nefertilizate.
Se urmărește evoluția embrionilor şi se decide ziua transferului.

Embrion în timpul ecloziunii asistate.

Embrionul este protejat de un înveliș proteic numit zona pellucida.
Pentru a se putea implanta în uter, embrionul în dezvoltare trebuie să iasă din acest înveliș. Se presupune că  în unele cazuri, subțierea sau perforarea zonei pellucida poate facilita implantarea  embrionilor (assisted hatching).
Este cunoscut faptul că embrionii cultivați in vitro pot avea o zona pellucida mai dură şi există studii care au demonstrat efectul benefic al assisted hathing-ului asupra  rezultatelor FIV.
Unii recomandă assisted hatching  pacientelor > 38 ani sau celor cu zona vizibil mai groasă decât în mod normal.
Perforarea zonei pellucida se face printr-o procedură de micromanipulare, fie prin metode mecanice, cu ajutorul unui ac, fie prin mijloace chimice sau cu laser.
Procedura are loc de obicei chiar înainte de transferul de embrioni. Există un mic risc de deteriorare a embrionului

Transferul de blastociști

Transferul de blastociști
Stadiul de blastocist este o etapă în dezvoltarea embrionului, la 5 sau 6 zile de la inițierea culturii.
Cu puțin timp înainte de implantare, preembrionul este format dintr-un strat exterior de celule (care va deveni placenta) şi o "masa celulară internă ", care va deveni embrionul în sine.
Blastocistul creşte în dimensiuni şi iese din învelișul proteic (ecloziune).
Până de curând nu a fost posibilă cultivarea cu succes a embrionilor până la acest stadiu, dar printr-o mai bună înţelegere a nevoilor nutriţionale ale embrionului, au fost descoperite noi tipuri de medii de cultură.
De regulă embriotransferul are loc la 2 sau 3 zile după recoltarea de ovocite, dar acum există și opțiunea transferului de blastociști.

 

Care sunt avantajele?
Blastociștii au un potenţial crescut de implantare. Pacientele care aleg  transferul de blastociști au  șanse mai mari de a obține o sarcină.

 

Care sunt dezavantajele?
Nu toți embrionii ajung la stadiul de blastocist.
Nu toate pacientele ajung la embriotransfer, deoarece este posibil ca embrionii să nu evolueze până la acest stadiu.
Atunci când se discută  transferul de blastociști, trebuie să luați în calcul:
1) numărul de embrioni disponibili
2) eventualitatea ca ciclul de FIV să rămână fără transfer de embrioni.

Crioprezervarea embrionilor şi a spermei

Crioprezervarea spermei este posibilă de mulți ani.
Pentru prima oară a fost crioprezervată cu succes spermă umană în 1953, utilizarea ei fiind urmată de sarcină şi naştere.
În prezent crioprezervarea spermei şi a probelor de ţesut testicular sunt o procedură de rutină în laboratoarele de embriologie. Probele pot fi congelate înainte de începerea unui ciclu de tratament, pentru a fi dezgheţate ulterior, când este nevoie.
La fel de importantă este  crioprezervarea embrionilor. Dacă este disponibil un număr suficient de embrioni, există opţiunea de a congela surplusul (rezerva), pentru o posibilă utilizare ulterioară.
De obicei, embrionii sunt congelați fie în prima zi după fertilizare, în a doua zi (stadiul de 4) sau în stadiul de blastocist (la 5 / 6 zile după fertilizare).
Crioprezervarea oferă posibilitatea de a păstra embrionii care nu vor fi transferați în ciclul respectiv, pentru o dată ulterioară, fără costul şi neplăcerile unui ciclu FIV stimulat.  Alte situații: când se dorește amânarea transferului pentru a evita riscul instalării sindromului de hiperstimulare ovariană, fie  când se așteaptă o mai bună receptivitate a endometrului.
Stocarea embrionilor se face în azot lichid, la -196°C.
Deşi teoretic nu există o limită a timpului de stocare, vi se va cere să semnați un formular de consimţământ în conformitate cu politica centrului de fertilizare in vitro sau a legislaţiei referitoare la durata de timp permisă pentru crioprezervare.
În cazul în care ulterior, cuplul doreşte să transfere embrionii / materialul seminal la un alt centru FIV, acest lucru se poate face cu ajutorul unui mic recipient de transport cu azot lichid.